De ce goana după fericire te poate face, de fapt, mai nefericită?

Nu ți se pare doar ție. Un studiu publicat în 2022 în Scientific Reports, care a analizat răspunsurile a 7.443 de oameni din 40 de țări, a măsurat exact asta: cât de puternic simt oamenii presiunea socială de a fi fericiți și de a nu fi triști.

Ce au găsit cercetătorii: cu cât cineva simte mai tare presiunea asta, cu atât starea lui de bine e mai proastă — mai multă tristețe, mai multă nemulțumire, mai multe simptome depresive.

Și partea care m-a surprins cel mai tare: efectul e cel mai puternic în țările considerate „fericite". Adică exact acolo unde toată lumea pare că se descurcă de minune, presiunea de a te ridica la nivelul ăla apasă cel mai greu. Rețelele sociale, unde toți zâmbesc, cu siguranță nu ajută.

Aici devine interesant. Psihologa Iris Mauss, de la University of Denver, a testat împreună cu echipa ei o idee simplă: ce se întâmplă când pui fericirea pe primul loc, ca obiectiv de atins? Studiul, publicat în 2011 în revista Emotion, a fost făcut pe femei — deci fix pe genul de cititoare care parcurge rândurile astea.

Rezultatul, pe scurt: femeile care prețuiau cel mai mult fericirea raportau, paradoxal, o fericire mai mică — dar numai în perioadele fără stres mare. Adică exact atunci când, teoretic, ar fi avut toate motivele să se simtă bine.

De ce? Pentru că își fixau un standard greu de atins. Iar când nu se ridicau la el, se simțeau dezamăgite de propriile emoții. Practic, ce înseamnă asta: nu emoția în sine le strica ziua, ci nemulțumirea că nu se simt „suficient de bine".

Dacă nu goana după fericire, atunci ce? Aici cercetarea arată mereu spre altceva: sensul.

O meta-analiză publicată în 2023 în Journal of Affective Disorders a adunat datele din 16 studii diferite și a verificat legătura dintre un singur lucru — cât de mult simte cineva că viața lui are un scop, o direcție — și nivelul de stres resimțit.

Concluzia: oamenii cu un simț mai puternic al scopului resimțeau mai puțin stres. Și, important, legătura asta era la fel indiferent de vârstă, gen, etnie sau nivel de educație. Nu e ceva rezervat unui anumit tip de om.

Ceea ce nu ți se spune de obicei e că „scopul" nu înseamnă o misiune măreață. Poate fi ceva mic și concret: să fii un om prezent pentru cei din jur, să faci bine o muncă în care crezi, să ai grijă de oamenii tăi. Ceva care rămâne al tău indiferent de cum îți iese ziua.

Uite cum leg lucrurile. Presiunea de a fi fericită tot timpul îți spune că o zi proastă e un eșec. Cercetarea spune altceva: momentele grele fac parte din a fi om, nu sunt un semn că ceva e stricat la tine.

Egon Dejonckheere și Brock Bastian, într-un studiu din 2017 din Depression and Anxiety, au urmărit zi de zi, timp de o lună, 112 persoane și felul în care se simțeau. Au observat că, cu cât cineva simțea mai mult presiunea de a nu fi trist, cu atât simptomele apăsătoare tindeau să crească în zilele următoare. Presiunea de a nu simți lucruri neplăcute părea să le amplifice, nu să le stingă.

De aici vine ideea de stabilitate: nu din a fi mereu sus, ci din a-ți da voie să simți ce simți — și din a te întoarce, calm, la ceea ce contează pentru tine. Nu ce se întâmplă în jur îți dă echilibrul, ci ce alegi să rămână constant înăuntru.