Hainele chiar îți schimbă starea, sau doar ni se pare?

Termenul a fost inventat în 2012 de doi cercetători, Hajo Adam și Adam Galinsky, într-un studiu publicat în Journal of Experimental Social Psychology. Ideea lor: hainele ne influențează prin două lucruri care trebuie să meargă împreună — sensul simbolic al hainei (ce asociem cu ea) și experiența fizică de a o purta efectiv.

Ca să testeze asta, au folosit un halat alb de laborator, pentru că îl asociem cu atenția și cu rigoarea. Participanții care purtau halatul au greșit mai puțin la un test de atenție decât cei fără el. Iar când același halat era descris drept „halat de doctor", efectul era mai mare decât atunci când era prezentat drept „halat de pictor".

Practic, ce spuneau ei? Nu haina în sine te schimbă, ci ce înseamnă ea pentru tine, plus faptul că o porți pe pielea ta. Un detaliu care sună foarte logic. Poate prea logic.

Stai, chiar funcționează? Ce s-a întâmplat la replicare

Aici e partea pe care majoritatea articolelor o sar. În 2019, o echipă condusă de David Burns a refăcut studiul cu halatul, de data asta pe un eșantion mai mare și cu o metodă declarată dinainte, ca să nu poată „potrivi" rezultatele. Concluzia: nu au regăsit efectul original. Chiar și autorii inițiali au recunoscut că rezultatul cu halatul e pus sub semnul întrebării.

Deci aruncăm totul la gunoi? Nu chiar. În 2023, o analiză amplă publicată în Personality and Social Psychology Bulletin a adunat 105 rezultate din 40 de studii, pe aproape 3.800 de oameni. Ce a găsit: studiile de dinainte de 2015 sunt fragile — exact epoca în care psihologia avea probleme mari cu replicarea. Dar cercetările de după 2015, făcute mai riguros, susțin ideea de bază: ce purtăm chiar poate influența cum gândim, cum ne simțim și cum ne comportăm.

Ceea ce m-a surprins e cât de rar apare nuanța asta. (Merită spus și că printre autorii acelei analize sunt chiar cercetătorii inițiali, deci o citești cu asta în minte.) Efectul pare real ca direcție, dar mai mic și mai capricios decât sună în titlurile entuziaste. Bun de ținut minte data viitoare când citești că „un studiu a demonstrat" ceva despre haine.

Dincolo de laborator, e o cercetătoare care s-a uitat exact la asta în viața de zi cu zi: Karen Pine, profesoară la Universitatea Hertfordshire și autoarea cărții „Mind What You Wear". Într-un sondaj pe femei, 96% au spus că hainele pe care le poartă le influențează cât de încrezătoare se simt.

Tot ea a observat un tipar: tindem să purtăm anumite haine când ne simțim bine și cu totul altele când suntem la pământ. Și, interesant, când oamenii schimbau intenționat ce purtau, uneori li se schimba și starea după aceea.

E important să fiu corectă aici: astea sunt răspunsuri la un chestionar, adică ce raportează oamenii despre ei înșiși — nu o dovadă că haina „produce" încrederea. Dar se potrivește cu ideea din enclothed cognition: contează sensul pe care i-l dai piesei și cum te simți fizic în ea.

Și un lucru sincer: dacă treci printr-o perioadă cu adevărat grea, o bluză nu rezolvă asta — și nici nu asta e ideea. Aici vorbim despre pârghiile mici de zi cu zi, nu despre un substitut pentru sprijin real.

Ce mi s-a părut relevant e că mecanismul nu ține de cât de scump sau de „la modă" e ceva. Ține de două lucruri simple: ce înseamnă haina pentru tine și cum te simți în ea fizic.

O rochie frumoasă care te strânge sau o pereche de pantofi care te dor anulează partea bună — pentru că experiența fizică trage în jos, oricât de îngrijit ai arăta. La fel, o piesă neutră pe care o asociezi cu o zi bună poate face mai mult decât ținuta „corectă" pe care o porți din obligație.

Pe scurt: nu e despre a te îmbrăca pentru alții și nu e despre o „siluetă". E despre a alege, când poți, ceva ce te trage în sus, nu în jos.