Merită să ceri mai mult decât salariul care ți se oferă?

Sondajul a fost publicat în aprilie 2023 de Pew Research Center. Eșantionul: 5.188 de angajați din Statele Unite, toți cu contract și niciunul pe cont propriu, dintr-un panel mai larg de 5.775 de adulți, recrutat prin eșantionare aleatorie pe adrese.

Întrebarea a fost simplă. Ultima dată când ai fost angajat, ai cerut un salariu mai mare decât cel oferit?

Majoritatea au răspuns nu. Aproximativ trei din zece au cerut — mai exact, 32 la sută dintre bărbați și 28 la sută dintre femei.

Reține diferența aceea de patru puncte procentuale, pentru că e mult mai mică decât se presupune de obicei. Povestea din date nu e „bărbații negociază, femeile nu". E că, indiferent de gen, aproape șapte din zece oameni nu întreabă deloc.

Aici e partea care merită citită de două ori. Dintre cei care au cerut mai mult, 28 la sută au primit exact suma cerută. Alți 38 la sută au primit mai mult decât oferta inițială, dar mai puțin decât ceruseră. Iar 35 la sută au rămas cu oferta de la început.

Adunând primele două categorii: aproape două treimi dintre cei care au cerut au ieșit din discuție cu mai mult decât li se oferise.

Tradus în raport, pentru că așa arată decizia: aproximativ o treime dintre cei care cer nu obțin nimic în plus, două treimi obțin ceva. Nu e „ceri și primești". E „ceri și, în două cazuri din trei, cifra se mișcă".

Mai apare o diferență și aici. Femeile au raportat mai des decât bărbații că au rămas totuși cu oferta inițială după ce au cerut: 38 la sută față de 31 la sută. Sondajul nu explică de ce. E un semnal, nu un verdict.

Pew i-a întrebat și pe cei care nu au cerut care a fost motivul. 39 la sută au spus că erau mulțumiți de salariul oferit. 38 la sută au spus că nu s-au simțit confortabil să ceară. Restul, 23 la sută, au invocat alte motive.

Uită-te la a doua cifră. Aproape patru din zece oameni care nu au negociat nu au tăcut pentru că erau mulțumiți, ci pentru că le era incomod. Asta nu e o decizie financiară. E o reacție.

Diferențele de gen apar și în răspunsurile astea. Bărbații au spus mai des că erau mulțumiți de ofertă, 42 față de 36 la sută. Femeile au spus mai des că nu s-au simțit confortabil să ceară, 42 față de 33 la sută.

Cea mai utilă distribuție e însă cea pe vârste. Dintre cei care nu au cerut, 46 la sută dintre oamenii de 18–29 de ani au invocat disconfortul. La 30–49 de ani, 37 la sută. La 50–64 de ani, 34 la sută. Peste 65 de ani, doar 19 la sută.

Traducerea decizională: disconfortul nu e o trăsătură de caracter, e o variabilă care scade cu experiența. Dacă ai treizeci și ceva de ani și ți se pare imposibil să ceri, ești în grupul în care senzația asta e cea mai frecventă — nu în grupul care are dreptate.

Trebuie spus onest, pentru că un sondaj nu e un experiment.

Întâi, sunt declarații, nu măsurători. Oamenii își amintesc ce au cerut și ce au primit; nimeni nu a verificat contractele. Memoria e, în general, generoasă cu poveștile în care ne-am descurcat bine.

Apoi, nu știm câți bani. Datele spun că două treimi au primit „mai mult", dar nu spun cu cât. Diferența dintre un procent în plus și zece procente în plus nu apare nicăieri.

Al treilea punct e cel mai important, și îl ratează aproape toată lumea care citează sondajul ăsta. Toți respondenții sunt oameni care au fost angajați, iar întrebarea e despre ultima lor angajare. Dacă cineva a cerut mai mult și oferta a dispărut, situația aceea nu are cum să apară în date. Absența ei nu demonstrează că riscul e zero — e doar consecința felului în care a fost pusă întrebarea.

Și, în final, geografia. Sunt date americane din 2023. Piața muncii din România are alte marje și, până acum, o cultură a confidențialității salariale scrisă chiar în lege, la articolul 163 din Codul muncii.

Un element de context care se mișcă exact acum: Directiva (UE) 2023/970 privind transparența salarială obligă angajatorii, prin articolul 5, să comunice candidatului nivelul salarial inițial sau intervalul aferent înainte de interviu și le interzice să întrebe despre istoricul salarial. Termenul de transpunere a fost 7 iunie 2026. În România, legea nu era încă adoptată la data redactării acestui articol — proiectul se afla în Parlament. Când va intra în vigoare, o parte din informația pe care azi o cauți singur va veni direct din anunț. Până atunci, o cauți singur.